logogrif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOGOGRÍF, logogrifuri, s. n. Joc distractiv care constă în deducerea unui cuvânt din altul prin adăugarea, eliminarea sau inversarea unor sunete sau silabe;
p. ext. limbaj obscur, ininteligibil; lucru greu de descifrat. [
Pl. și:
logogrife] – Din
fr. logogriphe.logogrif (Dicționar de neologisme, 1986)LOGOGRÍF s.n. Joc distractiv care constă în a găsi un cuvânt căruia, dacă i se adaugă sau i se îndepărtează pe rând câte o literă, capătă de fiecare dată un alt înțeles. ♦ (
Fig.) Lucru spus în termeni obscuri, greu de descifrat; enigmă. [< fr.
logogriphe, cf. gr.
logos – cuvânt,
griphos – enigmă].
logogrif (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOGOGRÍF s. n. 1. problemă enigmistică în care prin suprimarea pe rând a câte unei litere sau silabe dintr-un cuvânt se obține un cuvânt nou. 2. (fig.) lucru confuz, greu de descifrat; enigmă. (< fr.
logogriphe)
logogrif (Dicționaru limbii românești, 1939)*logogríf n., pl.
urĭ și
e (d. vgr.
lógos, cuvînt, și
griphos, ghicitoare). Ghicitoare care consistă din alegerea literelor uneĭ vorbe, ca:
gînsac, sac, ac saŭ
drac, ac. Fig. Limbaj obscur.
logogrif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)logogríf (joc, limbaj)
(-go-grif) s. n.,
pl. logogrífuri/logogrífelogogrif (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)logogrif n.
1. un fel de enigmă prin combinarea diferită a literelor unei vorbe: ex. drac, rac, ac;
2. vorbire obscură.
logogrif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOGOGRÍF, logogrifuri, s. n. Joc distractiv care constă în deducerea unui cuvânt din altul prin adăugarea, eliminarea sau inversarea unor sunete sau silabe;
p. ext. limbaj obscur, ininteligibil; lucru greu de descifrat. [
Pl. și:
logogrife] — Din
fr. logogriphe.