logograf - explicat in DEX

logograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOGOGRÁF, logografi, s. m. Denumire dată primilor istorici greci care încercau să reconstituie istoria triburilor și a orașelor grecești pe baza legendelor și a cronicilor. – Din fr. logographe.

logograf (Dicționar de neologisme, 1986)
LOGOGRÁF s.m. 1. Scriitor de proză și de istorie la vechii greci. 2. Orator care scria pledoarii pentru particulari. [< gr. logographos < logos – cuvânt, graphein – a scrie].

logograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LOGOGRÁF s. m. 1. scriitor de proză și de istorie la vechii greci. 2. orator care scria pledoarii pentru particulari. (< fr. logographe)

logograf (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LOGOGRÁF (‹ fr.; {s} gr. logos „proză” + graphein „a scrie”) s. m. (În Grecia Antică) 1. (La pl.) Primii reprezentanți ai prozei istorice (sec. 6-5 î. Hr.). L. au prelucrat legende și poeme epice populare, încercând să reconstituie cu ajutorul acestora istoria triburilor și a orașelor grecești. 2. Spec. Autor de discursuri, de pledoarii pentru alții, care, fiind implicați într-un proces și neputând să-și susțină singuri apărarea, își comandau pledoariile pe care apoi le rosteau în fața judecătorilor. Multe dintre pledoariile păstrate de la oratorii Lisias, Demostene, Isocrate ș.a. au fost scrise la cererea unui client.

logograf (Dicționaru limbii românești, 1939)
*logográf m. (vgr. logográphos, d. lógos, cuvînt și grápho, scriŭ). Scriitor în proză și maĭ ales istoric din primele timpurĭ ale Greciiĭ, cum a fost Erodot. Retor care compunea discursurĭ și pledoriĭ [!] p. alțiĭ.

logograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
logográf (istoric) (-go-graf) s. m, pl. logográfi

logograf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
logograf m. nume dat primilor prozatori greci, în opozițiune cu poeții.

logograf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOGOGRÁF, logografi, s. m. Denumire dată primilor istorici greci care încercau să reconstituie istoria triburilor și a orașelor grecești pe baza legendelor și a cronicilor. — Din fr. logographe.