locșor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LOCȘÓR,locșoare, s. n. Diminutiv al lui loc. [Var.: locușór s. n.] – Loc + suf. -ușor.
locșor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) locșór/locușór s. n., pl. locșoáre/locușoáre
locșor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LOCȘÓR,locșoare, s. n. Diminutiv al lui loc. [Var.: locușór s. n.] — Loc + suf. -ușor.