liță - explicat in DEX

liță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÍȚĂ¹, lițe, s. f. Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite sau nerăsucite, folosit drept conductor electric. – Din germ. Litze.

liță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÍȚĂ² s. f. v. leliță.

liță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
líță, líțe, s.f. (reg.) 1. epitet pentru fete, femei tinere. 2. față, chip. 3. țurcă.

liță (Dicționar de neologisme, 1986)
LÍȚĂ s.f. Conductor electric format dintr-un grup de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. [< germ. Litze].

liță (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LÍȚĂ s. f. conductor electric dintr-un fascicul de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. (< germ. Litze)

liță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
líță (líțe), s. f. – Cablu electric. Germ. Litze (Candrea). Sec. XX.

liță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
líță s. f., g.-d. art. líței; pl. líțe

liță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÍȚĂ¹, lițe, s. f. Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite sau nerăsucite, folosit drept conductor electric. — Din germ. Litze.

liță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÍȚĂ² s. f. v. leliță.