leziune - explicat in DEX

leziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEZIÚNE, leziuni, s. f. Rană (căpătată prin lovire, rănire etc. sau ca urmare a unei boli). [Pr.: -zi-u-] – Din fr. lésion, lat. laesio, -onis.

leziune (Dicționar de neologisme, 1986)
LEZIÚNE s.f. 1. Modificare patologică a țesuturilor; rană, plagă. 2. (Jur.) Prejudiciu material care afectează o parte dintr-un contract oneros. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. lésion, lat. laesio].

leziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEZIÚNE s. f. 1. alterare morfologică a unui țesut, organ sau organism; rană, plagă. 2. (jur.) prejudiciu material care afectează o parte dintr-un contract oneros. (< fr. lésión, lat. laesio)

leziune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*leziúne f. (lat. láesio, -ónis. V. leșin). Acțiunea de a leza. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ, rană, contuziune. Fig. Pagubă, prejudiciŭ.

leziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
leziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. leziúnii; pl. leziúni

leziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
leziune f. 1. Med. rană: leziune la inimă; 2. Jur. daună suferită.

leziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEZIÚNE, leziuni, s. f. 1. Rană (căpătată prin lovire, rănire etc. sau ca urmare a unei boli). 2. (Jur.) Prejudiciu material al unei părți dintr-un contract. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. lésion, lat. laesio, -onis.