lișiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍȘIȚĂ, lișițe, s. f. Pasăre călătoare de baltă, cu pene negre și cu o pată albă între ochi, având carnea comestibilă
(Fulica atra). [
Var.: (
reg.)
líșeță s. f.] –
Cf. bg. liska, ucr. lysucha.lișiță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)líșiță s.f. (reg.)
1. pasăre de baltă.
2. om nesătul, mâncăcios.
lișiță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)líșiță (líșițe), s. f. – Pasăre (Fulica atra). –
Var. leșiță. Probabil din
leașiță, f. normal al lui
leah „polonez”,
cf. alt nume al său
rață leșească. Intermediul
rut., propus de Scriban, care însă nu există, pare inutil. Numele
bg.,
sb.,
cr. liska, pol. lyska (Cihac, II, 173; Tiktin; Candrea) nu constituie o explicație suficientă.
lișiță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)líșiță (líșițe), s. f. – Bucată de lemn arcuită care fixează cuiul inimii la oiștea din spate a căruței.
Sb. lisice „legătură” (Candrea), sau
bg. lesici (Conev 69).
lișiță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LIȘÍȚĂ (‹
bg.,
ucr.)
s. f. Pasăre călătoare acvatică din ordinul raliformelor, cu penajul cenușiu închis, aproape negru și cu o pată în frunte; se hrănește cu plante, insecte, mormoloci etc. (
Fulica atra). Cuibărește în păpurișul inundat. Iernează în V Europei și în jurul Mării Mediterane. În România trăiește în număr mare în stufărișurile din bălțile Dunării. Se vânează.
lișiță (Dicționaru limbii românești, 1939)líșiță f., pl.
e (din
Leașcă, leșesc, pintr´un intermediar rut. Cp. cu
liftă).
Mold. Rață leșească, gotcă (numită´n Olt.
líșiță, léșiță și
leșoaĭcă). Liftă:
lișiță spurcată! Toată țara. O pasăre acŭatică neagră maĭ mică de cît [!] găina, cu degetele neunite pin [!] membrană, dar late așa în cît poate înota (
fúlica atra), numită în Trans. și
sarce. Munt. Olt. Fie-care din cele doŭă lemne care unesc inima caruluĭ cu osia din apoĭ [!], numite și
gemănărĭ.lișiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)líșiță s. f.,
g.-d. art. líșiței; pl. líșițelișiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lișiță f.
1. pasăre neagră de apă, asemenea raței (
Fulica atra):
lișițele dau la fund AL.;
2. pl.
fig. crăcii sau furculițele osiei:
găurile lișițelor. [Probabil: (rață)
leșească; sensul metaforic cu alu¬ziune la labele lișițelor].
lișiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÍȘIȚĂ, lișițe, s. f. Pasăre călătoare acvatică, cu pene negre și cu o pată albă între ochi, având carnea comestibilă
(Fulica atra). [
Var.: (
reg.)
líșeță s.f] —
Cf. bg. liska, ucr. lysucha.