litologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LITOLOGÍE s. f. 1. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare.
2. Compoziția unei roci sedimentare. – Din
fr. lithologie.litologie (Dicționar de neologisme, 1986)LITOLOGÍE s.f. 1. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare; petrografie.
2. Compoziție mineralogică și petrografică a rocilor sedimentare. [Gen.
-iei. / < fr.
lithologie, cf. gr.
lithos – piatră,
logos – studiu].
litologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LITOLOGÍE s. f. 1. ramură a geologiei care studiază rocile sedimentare. 2. compoziție mineralogică și petrografică a rocilor sedimentare. (< fr.
lithologie)
litologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LITOLOGÍE (‹
fr. {i}; {s}
lito- +
logos „studiu”) s.f
1. Știința care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare și al sedimentelor actuale, constituția mineralogică și structura lor, legitățile și condițiile de formare și modificare. Cercetări litografice ajută la stabilirea zonelor unde au existat condiții favorabile pentru formarea și acumularea zăcămintelor de substanțe minerale utile (petrol, cărbuni, sare etc.).
L. s-a constituit ca știință la sfârșitul
sec. 18, începutul
sec. 20 datorită cercetărilor geologului german J. Walther, americanului W.H. Twenhofel, rusului I.V. Samoilov ș.a.
2. Compoziția mineralogică și petrografică a rocilor de sedimentare.
litologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)litologíe s. f.,
art. litología, g.-d. litologíi, art. litologíeilitologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LITOLOGÍE s. f. 1. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare.
2. Compoziția unei roci sedimentare. — Din
fr. lithologie.