litografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LITOGRAFÍE, litografii, s. f. 1. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă.
2. Atelier, secție sau întreprindere unde se multiplică prin litografie.
3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie. – Din
fr. lithographie.litografie (Dicționar de neologisme, 1986)LITOGRAFÍE s.f. Metodă de reproducere a textelor, a desenelor etc. prin folosirea unor negative imprimate pe o piatră de calcar; atelier unde se execută astfel de lucrări. ♦ Desen sau tablou reprodus prin acest procedeu. [Gen.
-iei. / < fr.
lithographie, cf. gr.
lithos – piatră,
graphein – a scrie].
litografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LITOGRAFÍE s. f. reproducere și multiplicare a textelor, desenelor etc. prin negative imprimate pe o piatră de calcar. ◊ lucrarea obținută. ◊ secție într-o întreprindere, atelier unde se execută astfel de lucrări. (< fr.
lithographie)
litografie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LITOGRAFÍE (‹
fr. {i}; {s}
lito- +
gr. graphein „a scrie”)
s. f. 1. Tehnică de imprimare a imaginii de pe suprafața tipografică plană direct pe foaia de hârtie trecută prin presă. Suprafața tipografică se execută pe o piatră litografică (calcar dens) sau pe o placă metalică (zinc, aluminiu).
L. au fost făcute după opere ale unor artiști celebri ca: Matisse, Picasso, De Chirico etc. Inventat de germanul Alois Senefelder în 1796. S-a răspândit rapid în toată Europa și America datorită procedeului mai puțin laborios și calității efectelor de materialitate și expresivitate, apropiate de cele ale desenului.
2. Lucrare obținută prin acest procedeu. ♦ Întreprindere sau atelier în care se execută astfel de lucrări.
litografie (Dicționaru limbii românești, 1939)*litografíe f. (vgr.
líthos, peatră [!] și
grafíe). Arta de a tipări scrisu orĭ figurile desemnîndu-le [!] c´un creĭon gras orĭ c´un fel de cerneală pe o peatră specială. Scris orĭ figură reprodusă pin [!] această artă. Atelieru litografuluĭ. – Litografia a fost inventată la 1796 de Germanu Senefelder, născut în Praga și trăit în München.
litografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)litografíe (-to-gra-) s. f.,
g.-d. art. litografíei; (secții, desene)
pl. litografíilitografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)litografie f.
1. arta de a imprima pe hârtie, pânză, etc. ceea ce s’a scris sau gravat pe o piatră de specie particulară cu diamantul sau cu cerneală chimică:
litografia a fost inventată la 1796 de bavarezul Senefelder; 2. foaie imprimată prin acest procedeu.
litografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LITOGRAFÍE, (2, 3) litografii, s. f. 1. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă.
2. Atelier, secție sau întreprindere unde se multiplică prin litografie
(1). 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie (
1). – Din
fr. lithographie.