literat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LITERÁT, -Ă, literați, -te, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din
lat. litteratus.literat (Dicționar de neologisme, 1986)LITERÁT, -Ă s.m. și f. Om de litere, specialist în literatură; scriitor. [< germ.
Literat, cf. lat.
litteratus].
literat (Marele dicționar de neologisme, 2000)LITERÁT, -Ă s. m. f. om de litere, specialist în literatură; scriitor. (< germ.
Literat, lat.
litteratus)
literat (Dicționaru limbii românești, 1939)*literát, -ă s. (lat.
litterátus). Persoană care se ocupă de literatură. Persoană cultă.
literat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)literát s. m.,
pl. literáțiliterat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)literat m. cel ce posedă știință, cultură intelectuală.
literat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LITERÁT, -Ă, literați, -te, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. —
Din lat. litteratus.