lingușitor - explicat in DEX

lingușitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LINGUȘITÓR, -OÁRE, lingușitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care (se) lingușește, căruia îi place să lingușească; adulator. – Linguși + suf. -tor.

lingușitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
lingușitór, -oáre adj. și s. Adulator, care lingușește: pe lîngă ceĭ marĭ se grămădesc lingușitoriĭ. Adv. Cu lingușire: a vorbi lingușitor.

lingușitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lingușitór adj. m., pl. lingușitóri; f. sg. și pl. lingușitoáre

lingușitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lingușitor a. și m. care lingușește.

lingușitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LINGUȘITÓR, -OÁRE, lingușitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care (se) lingușește, căruia îi place să lingușească; adulator. — Linguși + suf. -tor.