lingoare - explicat in DEX

lingoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LINGOÁRE s. f. (Pop.) Febră tifoidă. [Var.: lungoáre, lângoáre s. f.] – Lat. languor, -oris.

lingoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
lingoáre, V. lîngoare.

lingoare (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
lingoáre, (lungoare, lângoare), s.f. – (med.) Febră tifoidă: „Deie-ți bunul Dumnezău / Nouă boale și lingoare” (Bârlea 1924 II: 25). – Lat. languor, -oris „slăbiciune; boală; oboseală; moleșeală„; păstrat numai în rom. (Rosetti cf. DER).

lingoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lingoáre/lângoáre (febră tifoidă) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. lingórii/lângórii

lingoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LINGOÁRE s. f. (înv. și pop.) Febră tifoidă. [Var.: lungoáre, lângoáre s. f.] — Lat. languor, -oris.