lingușitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LINGUȘITÚRĂ,lingușituri, s. f. (Rar) Lingușire. – Linguși + suf. -tură.
lingușitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lingușitúră (rar) s. f., g.-d. art. lingușitúrii; pl. lingușitúri
lingușitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LINGUȘITÚRĂ,lingușituri, s. f. (Rar) Lingușire. — Linguși + suf. -tură.