linguși - explicat in DEX

linguși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LINGUȘÍ, lingușesc, vb. IV. Tranz. și refl. A căuta să câștige bunăvoința, favoarea etc. cuiva satisfăcându-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate și ipocrite; a flata, a măguli, a peria. – Cf. linge.

linguși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lingușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingușésc, imperf. 3 sg. lingușeá; conj. prez. 3 să lingușeáscă

linguși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LINGUȘÍ, lingușesc, vb. IV. Tranz. și refl. A căuta să câștige bunăvoința, favoarea etc. cuiva satisfacându-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate și ipocrite; a flata, a măguli, a peria. — Cf. linge.

lingușì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lingușì v. 1. a lăuda peste măsură, spre a seduce: a linguși pe cei mari; 2. a se insinua: s’a lingușit pe lângă el; 3. fig. a scuza: a linguși patima cuiva. [Derivat din linge: imagine luată dela câine, tipul lingușitorului].