lingoŭ - explicat in DEX

lingou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LINGÓU, lingouri, s. n. Bloc de metal sau de aliaj, obținut prin turnare în lingotieră, care urmează să fie prelucrat ulterior. – Din fr. lingot.

lingou (Dicționar de neologisme, 1986)
LINGÓU s.n. Bloc de metal sau de aliaj obținut prin turnare într-o lingotieră. [< fr. lingot].

lingou (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LINGÓU s. n. bloc de metal sau aliaj obținut prin turnare într-o lingotieră. (< fr. lingot)

lingou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lingóu s. n., art. lingóul; pl. lingóuri

lingou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LINGÓU, lingouri, s. n. Bloc de metal sau de aliaj, obținut prin turnare în lingotieră, care urmează să fie prelucrat ulterior. — Din fr. lingot.

lingoŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lingóŭ n., pl. urĭ (fr. lingot, d. engl. ingot, lingoŭ). Barb. Drug de aur saŭ de argint în ainte [!] de a fi prefăcut în monedă.