lingotieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINGOTIÉRĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. [
Pr.:
-ti-e-] – Din
fr. lingotière.lingotieră (Dicționar de neologisme, 1986)LINGOTIÉRĂ s.f. Formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. [Pron.
-ti-e-. / < fr.
lingotière].
lingotieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)LINGOTIÉRĂ s. f. formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. (< fr.
lingotière)
lingotieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lingotiéră (-ti-e-) s. f.,
g.-d. art. lingotiérei; pl. lingotiérelingotieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINGOTIÉRĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. [
Pr.: -
ti-e-] — Din
fr. lingotière.