lingav - explicat in DEX

lingav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÍNGAV, -Ă, lingavi, -e, adj. (Pop.) 1. Mofturos la mâncare; care abia se atinge de mâncare. 2. Slab, plăpând, bolnăvicios. [Var.: lígav, -ă adj.] – Cf. bg. ligav, scr. ljigav.

lingav (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lingáv (língavă), adj. – (Munt.) Scîrbit, fără poftă de mîncare. – Var. ligav. Sl. lęgavŭ „băbos” (Byhan 317); var., din bg. ligav. Legătură cu sl. (sb., cr.) jlohav „bolnăvicios” (Cihac, II, 171) nu e posibilă; iar cu lingoare, prin intermediul unei forme *lîngav (Loewe 31) cu atît mai puțin.

lingav (Dicționaru limbii românești, 1939)
lingáv, -ăvésc, V. ligav, -ăvesc.

lingav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
língav (pop.) adj. m., pl. língavi; f. língavă, pl. língave

lingav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÍNGAV, -Ă, lingavi, -e, adj. (Pop.) 1. Mofturos la mâncare; care abia se atinge de mâncare. 2. Slab, plăpând, bolnăvicios. [Var.: lígav, -ă adj.] — Cf. bg. ligav, sb. ljigav.