lindină - explicat in DEX

lindină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÍNDINĂ, lindini, s. f. Ou de păduche. [Var.: líndenă s. f.] – Lat. lens, lendinem (=lendem).

lindină (Dicționaru limbii românești, 1939)
líndină f., pl. ĭ (lat. lĕndo, léndinis îld. lens, lĕndis m. și f.; it. léndine m. și f.; fr. lente [lat. *lénditem], sp. liendre, pg. léndea. Cu vsl. *lendina, rus. lĕadina, buruĭan [!], n´are legătură). Oŭ de păduche fixat de păr.

lindină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
líndină (pop.) s. f., g.-d. art. líndinii; pl. líndini

lindină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lindină f. ou de păduche. [Lat. LENDINEM = clasic LENDEN].

lindină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÍNDINĂ, lindini, s. f. (Pop.) Ou de păduche. [Var.: líndenă s.f] — Lat. lens, lendinem (= lendem).