limoniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMONÍU, -IE, limonii, adj. (Rar) Galben ca lămâia. – Din
tc. limoni.limoniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limoníu (
înv.)
adj. m.,
f. limoníe; pl. m. și
f. limoníilimoniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)limoniu a. galben ca lămâia:
ești limoniu la față AL. [Turc. LIMONI din LIMON, lămâie].
limoniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMONÍU, -ÍE, limonii, adj. (
înv.) Galben ca lămâia. — Din
tc. limoni.limoniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)limoníŭ, -íe adj. (turc.
limoni. V.
lămîĭe). De coloarea [!] lămîiĭ.