limnologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMNOLOGÍE s. f. 1. Capitol al hidrobiologiei care studiază condițiile de viață și organismele din apele dulci.
2. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul lacurilor (naturale și artificiale). – Din
fr. limnologie.limnologie (Dicționar de neologisme, 1986)LIMNOLOGÍE s.f. 1. Ramură a hidrologiei care studiază fenomenele fizice și biologice ce au loc în lacuri.
2. Parte a hidrobiologiei care se ocupă cu studiul apelor interioare. [Gen.
-iei. / < fr.
limnologie, cf. gr.
limne – lac,
logos – studiu].
limnologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIMNOLOGÍE s. f. 1. ramură a hidrologiei care studiază fenomenele fizice și biologice ce au loc în lacuri. 2. parte a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor interioare. (< fr.
limnologie)
limnologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limnologíe s. f.,
art. limnología, g.-d. limnologíi, art. limnologíeilimnologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMNOLOGÍE s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul apelor continentale, modul în care aspectele fizice și chimice ale acestora influențează viața organismelor acvatice.
2. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul regimului hidrologic, termic și hidrochimic al lacurilor. — Din
fr. limnologie.