limita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMITÁ, limitez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din
fr. limiter, lat. limitare.limita (Dicționar de neologisme, 1986)LIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. [< fr.
limiter, it., lat.
limitare].
limita (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIMITÁ vb. tr., refl. 1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. 2. a menține nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. (< fr.
limiter, lat.
limitare)
limita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
limiteázălimita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMITÁ, limitez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. — Din
fr. limiter, lat. limitare.limità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)limità v. a fixa, a stabili limitele.