limbricariță - explicat in DEX

limbricariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIMBRICÁRIȚĂ, limbricarițe, s. f. (Med.; pop.) Ascaridioză. – Limbric + suf. -ariță.

limbricariță (Dicționaru limbii românești, 1939)
limbricáriță f., pl. e (d. limbric). Lemnu Maĭciĭ Domnuluĭ, un copăcel perpetuŭ verde foarte aromatic, rudă cu pelinița și cultivat pin [!] grădinĭ (santolina chamaecyparíssus). Are proprietățĭ amare, tonice, emenagogice și vermifuge.

limbricariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
limbricáriță (pop.) s. f., g.-d. art. limbricáriței; pl. limbricárițe

limbricariță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
limbricariță f. medicament pentru limbrici și substanța din care se prepară.

limbricariță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIMBRICÁRIȚĂ, limbricarițe, s. f. (Med.; pop.) Ascaridioză. — Limbric + suf. -ariță.