limbareț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMBÁREȚ, -Ă, limbareți, -e, adj. Limbut, vorbăreț, flecar. –
Limbă +
suf. -areț.limbareț (Dicționaru limbii românești, 1939)limbáreț, V.
limbut.limbareț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limbáreț (
fam.)
adj. m.,
pl. limbáreți; f. limbáreță, pl. limbárețe