lignit - explicat in DEX

lignit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIGNÍT¹ s. n. Cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brună-negricioasă, sfărâmicios. – Din fr. lignite.

lignit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIGNIT², -Ă v. lihnit.

lignit (Dicționar de neologisme, 1986)
LIGNÍT s.n. Cărbune natural (inferior huilei), cafeniu sau brun și sfărâmicios. [< fr. lignite].

lignit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LIGNÍT s. n. cărbune natural (inferior huilei), de culoare cafenie-brună, sfărâmicios, cu putere calorică relativ mică. (< fr. lignite)

lignit (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) *lignít n., pl. urĭ (d. lat. lignum, lemn, cu suf. gr. -it). Min. Cărbune de pămînt încă nu deplin format și pe care se maĭ văd urmele organizațiuniĭ vegetale. O varietate de lignit e jeu. V. grafit.

lignit (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) lignít adj. V. lihnit.

lignit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LIGNÍT (‹ fr. {i}; {s} lat. lignum „lemn”) s. n. Varietate inferioară de cărbune, care păstrează parțial structura lemnoasă inițială. Este brun-negru, are o putere calorică de 2.600-4.100 kcal/kg și umiditatea, raportată la cărbunele natural, de 30-65%. Este larg utilizat drept combustibil energetic în termocentrale, în transporturi, la încălzirea imobilelor.

lignit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!lignít s. n., pl. ligníți

lignit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lignit n. cărbune fosil ce conservă încă urmele substanțelor vegetale; servă la încălzit locomotive sau locuințe și la îngrășatul pământului: lignit se află în Gorjiu și în toate județele de munte.

lignit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIGNÍT¹, ligniți, s. m. Cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brună- negricioasă, sfărâmicios. — Din fr. lignite.