licheluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LICHELÚȚĂ,licheluțe, s. f. (Fam. și depr.) Diminutiv al lui lichea. – Lichea + suf. -eluță.
licheluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lichelúță (fam.) s. f., g.-d. art. lichelúței; pl. lichelúțe
licheluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LICHELÚȚĂ,licheluțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui lichea. — Lichea + suf. -eluță.