lichefia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LICHEFIÁ, lichefiez, vb. I.
Tranz. A face să devină lichid, a trece un corp gazos în stare lichidă. ◊
Refl. Gazul metan se lichefiază. [
Pr.:
-fi-a] – Din
fr. liquéfier.lichefia (Dicționar de neologisme, 1986)LICHEFIÁ vb. I. tr. A face un corp gazos să devină lichid. ♦
refl. A deveni lichid. [Pron.
-fi-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
liquéfier].
lichefia (Marele dicționar de neologisme, 2000)LICHEFIÁ vb. tr., refl. a (se) transforma din stare gazoasă în stare lichidă. (< fr.
liquéfier)
lichefia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lichefiá (a ~) (-fi-a) vb.,
ind. prez. 3
lichefiáză, 1
pl. lichefiém (-fi-em); conj. prez. 3
să lichefiéze; ger. lichefiínd (-fi-i-)lichefia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LICHEFIÁ, lichefiez, vb. I.
Tranz. A face să devină lichid, a trece un corp gazos în stare lichidă. ◊
Refl. Gazul metan se lichefiază. [
Pr.:
-fi-a] — Din
fr. liquéfier.lichefià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lichefià v. a face lichid, a (se) topi:
focul lichefiază toate metalele.