libertinaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIBERTINÁJ s. n. Comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare. – Din
fr. libertinage.libertinaj (Dicționar de neologisme, 1986)LIBERTINÁJ s.n. Comportare de libertin; desfrâu, destrăbălare. [< fr.
libertinage].
libertinaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIBERTINÁJ s. n. comportare de libertin; desfrâu, des-trăbălare; libertinism. (< fr.
libertinage)
libertinaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*libertináj n., pl.
e (fr.
libertinage). Destrăbălare, purtare de libertin.
libertinaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)libertináj s. n.libertinaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIBERTINÁJ s. n. Comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare. — Din
fr. libertinage.