libertin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIBERTÍN, -Ă, libertini, -e, adj. (Adesea substantivat) Care sfidează regulile decenței și ale moralei; indecent, ușuratic, desfrânat. – Din
fr. libertin, lat. libertinus.libertin (Dicționar de neologisme, 1986)LIBERTÍN adj. Indecent, ușuratic, desfrânat. [< fr.
libertin, cf. lat.
libertinus – libert].
libertin (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIBERTÍN, -Ă adj. indecent, ușuratic, desfrânat. (< fr.
libertin, lat.
libertinus)
libertin (Dicționaru limbii românești, 1939)*libertín, -ă s. (lat.
libertinus, libertina, libert, libertă). Prea liber în obiceĭurĭ, în purtare, (destrăbălat).
libertin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)libertín adj. m.,
pl. libertíni; f. libertínă, pl. libertínelibertin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIBERTÍN, -Ă, libertini, -e, adj. (Adesea substantivat) Care sfidează regulile decenței și ale moralei; indecent, ușuratic, desfrânat. — Din
fr. libertin, lat. libertinus.