liberalitate - explicat in DEX

liberalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIBERALITÁTE, liberalități, s. f. (Livr.) Mărinimie, generozitate. – Din fr. libéralité, lat. liberalitas, -atis.

liberalitate (Dicționar de neologisme, 1986)
LIBERALITÁTE s.f. Act juridic de dispoziție în favoarea cuiva. ♦ (Rar) Mărinimie, generozitate; dărnicie. [Cf. fr. libéralité].

liberalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LIBERALITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi liberal; mărinimie, generozitate. 2. act juridic de dispoziție în favoarea cuiva. (< fr. libéralité, lat. liberalitas)

liberalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*liberalitáte f. (lat. liberálitas, -átis). Dărnicie, dispozițiunea de a dărui. Dar făcut cu generozitate: a face liberalitățĭ.

liberalitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LIBERALITÁTE (‹ fr., lat.) s. f. Însușirea de a fi liberal (I, 2). ♦ (Dr.) Act juridic prin care o persoană dispune de un bun al său în favoarea altei persoane, fără a urmări să primească de la aceasta un echivalent (donația și legatul). ◊ L. excesivă = l. a cărei valoare depășește cotitatea disponibilă și știrbește rezerva succesorală, putând fi supusă reducțiunii, după decesul dispunătorului, la cererea unui moștenitor rezervatar.

liberalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
liberalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. liberalitắții; (acte juridice) pl. liberalitắți

liberalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
liberalitate f. 1. dispozițiune de a da; 2. darul însuș: a face liberalități.

liberalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIBERALITÁTE, liberalități, s. f. (Livr.) Mărinimie, generozitate. ♦ (Jur.) Act juridic prin care o persoană dispune de un bun al său în favoarea alteia, fără a urmări să primească un echivalent. — Din fr. libéralité, lat. liberalitas, -atis.