letopiseț - explicat in DEX

letopiseț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LETOPISÉȚ, letopisețe, s. n. Scriere veche cu caracter istoric, în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică; cronică, hronic. [Acc. și: letopíseț] – Din sl. lĕtopĩsĩcĩ.

letopiseț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
LETOPISÉȚ, (1) letopisețe, s. n., (2) letopiseți, s. m. 1. Scriere cu conținut istoric a vechilor cronicari, în care evenimentele sunt înregistrate în ordine cronologică; cronică. 2. (Înv.) Cronicar. [Acc. și: letopíseț] – Slav (v. sl. lĕtopisĩcĩ „cronograf”).

letopiseț (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LETOPISÉȚ (‹ sl.) s. n. (În Evul Mediu la români și la slavi) Scriere cu caracter istoric, în care înregistrarea evenimentelor se făcea pe ani, în ordine cronologică; cronică. Unii dintre cronicarii români (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce) și-au intitulat lucrările l.

letopiseț (Dicționaru limbii românești, 1939)
letopíseț n., pl. e (vsl. lĭetopisĭcŭ, cronicar, d. lĭeto, an, și pisati, a scrie; rus. lĭetopiséc, cronicar, lĭétopis, cronică. V. leat, ispisoc, opis). Vechĭ. Cronică, anale.

letopiseț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
letopiséț s. n., pl. letopiséțe

letopiseț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
letopiseț n. 1. od. cronică veche: (eroi) ați ajuns acum de modă, de vă scot din letopiseț EM. 2. fam. enumerațiune plictisitoare: iar ai să ’ncepi cu letopisețu? AL. [Slav. LĬETOPĬSEȚŬ, lit. scriitor de anale].

letopiseț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LETOPISÉȚ, letopisețe, s. n. Scriere veche cu caracter istoric, în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică; cronică, hronic. [Acc. și: letopiseț] — Din sl. lĕtopĩsĩcĩ.