leton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LETÓN, -Ă, letoni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Letoniei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Letoniei sau populației ei, privitor la această țară sau la populația ei. ♦ (Substantivat,
f.) Limba letonă. – Din
fr. letton.leton (Marele dicționar de neologisme, 2000)LETÓN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Letonia. ◊ (s. f.) limbă baltică vorbită în Letonia. (< fr.
letton)
leton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)letón adj. m.,
s. m.,
pl. letóni; adj. f.,
s. f. letónă, pl. letóneleton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LETÓN, -Ă, letoni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Letoniei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Letoniei sau letonienilor (
1), privitor la Letonia ori la letonieni. ♦ (Substantivat,
f.) Limba letonă. — Din
fr. letton.