lepăda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEPĂDÁ, lépăd, vb. I. (
Pop.)
I. 1. Tranz. A lăsa ceva din mână; a arunca. ♦ A arunca un obiect nefolositor sau fără valoare, renunțând la el. ◊
Expr. A nu fi de lepădat = a fi vrednic de luat în seamă; a avea preț, valoare.
2. Tranz. A dărui, a da cuiva ceva de mică valoare.
3. Tranz. A-și dezbrăca un veșmânt, a-și scoate haina, încălțămintea etc. ◊
Expr. A(-și) lepăda masca = a înceta de a se mai preface, a se arăta sub adevărata înfățișare morală.
A-și lepăda potcoavele = a muri. ♦ (Despre animale) A-și schimba părul, pielea, penele; a năpârli.
4. Intranz. (Despre femei și despre femelele animalelor) A naște înainte de termen un făt mort; a avorta. ♦
Tranz. (Despre pești) A depune icrele.
II. Fig. 1. Tranz. A lăsa ceva sau pe cineva undeva; a îndepărta, a alunga.
2. Tranz. A părăsi ceva (pentru totdeauna și de bună voie), a renunța la... ♦
Refl. A se lăsa de...
3. Refl. A rupe orice legătură cu cineva. ♦ A nu recunoaște ceva; a tăgădui. [
Prez. ind. și:
leápăd. –
Var.: (
reg.)
lăpădá vb. I] – Probabil
lat. lapidare „a arunca cu pietre”.
lepăda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lepădá (lépăd, lepădát), vb. –
1. A arunca, a azvîrli. –
2. A lua, a scoate, a descărca. –
3. A respinge, a înlătura. –
4. A alunga, a expulza. –
5. (
Trans., Banat) A vărsa, a vomita. –
6. A avorta. –
7. A părăsi, a lăsa. –
8. (
Refl.) A nega, a se apăra, a se dezvinovăți. –
9. (
Refl.) A renega. –
Mr. me aleapidu „mă grăbesc”.
Lat. lapĭdāre (
Lexiconul de la Buda; Pușcariu 936, cu dubii; Tiktin; Iordan,
Dift., 152; Capidan,
Aromânii, București 1932, p. 220; Candrea). Dificultatea care se opune acestei derivări este de ordin semantic, deoarece e greu să se pornească de la sensul din
lat. a lapida. Dar pe lîngă sensul curent, cuvîntul trebuie să fi avut în limba populară același sens cu
dilapĭdāre, cum ar fi „a arunca cu pietre; a azvîrli (ca pe un lucru inutil)”. Sensul de „a azvîrli” este în mod sigur primar, deoarece explică și pe cel din
mr. și coincide cu cele mai vechi exemple:
lepădară grîul în mare (Cod. Voronețean);
să lepădăm tot răul (Coresi);
leapădă icoanele de în biserică (Moxa).
Der. din
lat. liquidāre (E. Herzog,
Dacor., I, 220-22 și
Dacor., V, 483-96; REW 5076a;
cf. împotrivă Rosetti, I, 160) nu pare posibilă. Cu atît mai puțin este convingătoare ipoteza care pornește de la un
lat. *lepidāre, de la
lepis „scamă”, cu sensul primitiv (despre șopîrle) „a năpîrli anual” (Drăgan,
Dacor., VI, 295-9 și VII, 139) explicație preferată, se pare, de DAR,
cf. REW 5076a
N. Nu au nici o probabilitate explicațiile date de Cihac, II, 512 (din
mag. lapedál „respins, aruncat”) și de Crețu 341 (
lat. vilipendĕre).
Der. lepădat, s. n. (avort);
lepădătoare, s. f. (cucurbețică, Aristolochia clematitis);
lepădătură, s. f. (avort; stîrpitură; prostituată; deșeu, rebut). – Din
rom. provine
mag. lapedál și
săs. lepedăn „a arunca”.
lepăda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lepădá (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. lépăd, 2
sg. lépezi, 3
leápădă; conj. prez. 3
să lépedelepădà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lepădà v.
1. a arunca dela sine:
a lepăda o haină; 2. a expune, a avorta:
a lepădat doi băieți; fig. a părăsi, a abjura:
Petru se lepădă de Domnul Hristos. [Tr.
lăpăda, a vărsa, a turna, a vomita: origină necunoscută].
lepăda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEPĂDÁ, lépăd, vb. I. (
Pop.)
I. 1. Tranz. A lăsa ceva din mână; a arunca. ♦ A arunca un obiect nefolositor sau fără valoare, renunțând la el. ◊
Expr. A nu fi de lepădat = a fi vrednic de luat în seamă; a avea preț, valoare.
2. Tranz. A dărui, a da cuiva ceva de mică valoare.
3. Tranz. A-și dezbrăca un veșmânt, a-și scoate haina, încălțămintea etc. ◊
Expr. A(-și) lepăda masca = a înceta de a se mai preface, a se arăta sub adevărata înfățișare morală.
A-și lepăda potcoavele = a muri. ♦ (Despre animale) A-și schimba părul, pielea, penele; a năpârli.
4. Intranz. (Despre femei și despre femelele animalelor) A naște înainte de termen un făt mort; a avorta.
4 Tranz. (Despre pești) A depune icrele.
II. Fig. 1. Tranz. A lăsa ceva sau pe cineva undeva; a îndepărta, a alunga.
2. Tranz. A părăsi ceva (pentru totdeauna și de bunăvoie), a renunța la... ♦
Refl. A se lăsa de...
3. Refl. A rupe orice legătură cu cineva. ♦ A nu recunoaște ceva; a tăgădui. [
Prez. ind. și:
leăpăd. —
Var.: (
reg.)
lăpădá vb. I] — Probabil
lat. lapidare „a arunca cu pietre”.