lepădătură - explicat in DEX

lepădătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s. f. 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.

lepădătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
lepădătúră f., pl. ĭ. Lucru lepădat, decĭ prost orĭ uzat. Epitet injurios adresat uneĭ persoane, uneĭ haĭmanale. Copil avortat.

lepădătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lepădătúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. lepădătúrii; pl. lepădătúri

lepădătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lepădătură f. efectul lepădării: 1. avort; 2. ființă netrebnică.

lepădătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s.f (Pop. și fam.) 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. — Lepăda + suf. -ătură.