lentilă - explicat in DEX

lentilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LENTÍLĂ, lentile, s. f. 1. Piesă optică transparentă, de obicei mărginită de două suprafețe curbate (sau de una sferică și de una plană), care dă imaginea reală sau virtuală a unui obiect. ◊ Lentilă de contact = lentilă fină aplicată direct pe globul ocular în dreptul irisului, pentru corectarea vederii. 2. Inel metalic care asigură legătura între două țevi de metal sau între o țeavă și un perete de metal. 3. (În siderurgie) Lupă. 4. (În sintagma) Lentilă electronică = dispozitiv care produce un câmp electric sau magnetic de o anumită configurație și simetric, astfel încât să poată modifica traiectoriile electronilor. – Din fr. lentille.

lentilă (Dicționar de neologisme, 1986)
LENTÍLĂ s.f. 1. Piesă optică transparentă și cu suprafețele curbate, care refractă razele luminoase. ◊ Lentilă electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți și de electromagneți. 2. Inel metalic de legătură între două țevi de metal sau între o țeavă și un perete de metal. 3. Lupă. [< fr. lentille].

lentilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LENTÍLĂ s. f. 1. piesă optică transparentă și cu suprafețele curbate, care refractă razele luminoase. ♦ ~ electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți și de electromagneți, care poate modifica traiectoriile electronilor; o ~ de contact = lentilă din materie plastică, ce se aplică direct pe globul ocular pentru corectarea vederii. 2. inel metalic de legătură între două țevi de metal, sau între o țeavă și un perete de metal. 3. lupă. 4. incluziune în sol de forma unei lentile (1). (< fr. lentille)

lentilă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
lentilă, lentile s. f. ochi.

lentilă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lentílă f., pl. e (fr. lentille, lat. lentícula îld. lentĭcula, dim. d. lens, lentis, linte). Sticlă făcută în formă de linte și care are proprietatea de a devia regular razele luminoase. Lentilele se fac din cristal și se întrebuințează la instrumentele optice.

lentilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lentílă s. f., g.-d. art. lentílei; pl. lentíle

lentilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lentilă f. sticlă tăiată în formă de linte.

lentilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LENTILĂ, lentile, s. f. 1. Piesă optică transparentă, de obicei mărginită de două suprafețe curbate (sau de una sferică și de una plană), care dă imaginea reală sau virtuală a unui obiect. ◊ Lentilă de contact = lentilă fină aplicată direct pe globul ocular în dreptul irisului, pentru corectarea vederii. 2. Inel metalic care asigură legătura între două țevi de metal sau între o țeavă și un perete de metal. 3. (în siderurgie) Lupă. 4. (în sintagma) Lentilă electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți, care servește la focalizarea fasciculelor de electroni și se utilizează în construcția microscopului electronic. — Din fr. lentille.