lehămeti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEHĂMETÍ, lehămetesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [
Var.:
lehămețí vb. IV] – Din
lehamete.