lehamete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEHÁMETE s. f. v. lehamite.lehamete (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lehamete adv. Mold.: sătul până în gât;
mi-e lehameie de frăția voastră CR. [Dela un primitiv
leh cu sensul de superfluu (v.
lehăì) și cu finalul analogic din (
cogea)
mite].
lehamete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEHÁMETE s. f. v. lehamite.