legumi - explicat in DEX

legumi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGUMÍ, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea câte puțin, de ici și de colo; a mânca sau a bea cu măsură sau fără poftă; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din legumă.

legumi (Dicționar de neologisme, 1986)
LEGUMI- Element prim de compunere savantă, cu sensul „(referitor la) legume”, „de legume”. [< fr., it. legumi-, cf. lat. legumen].

legumi (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEGUMI- elem. „legumă”. (< fr. legumi-, cf. lat. legumen, -minis)

legumi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legumí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legumésc, imperf. 3 sg. legumeá; conj. prez. 3 să legumeáscă

legumì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
legumì v. 1. a mânca bucate gătite cu legume; 2. a sorbi cu încetul: a legumi ceaiul linguriță cu linguriță.

legumi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGUMÍ, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea câte puțin; a mânca sau a bea cu măsură sau fără poftă; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. — Din legumă.