lefușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LEFUȘOÁRĂ,lefușoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui leafă2. [Var.: lefșoáră s. f.] – Leafă2 + suf. -ușoară.
lefușoară(Dicționar de argou al limbii române, 2007) lefușoară,lefușoare s. f. (dim.) retribuție, salariu
lefușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lefușoáră/lefșoáră (fam.) s. f., g.-d. art. lefușoárei/lefșoárei; pl. lefușoáre/lefșoáre
lefușoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LEFUȘOÁRĂ,lefușoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui leafă2. [Var.: lefșoáră s. f.] – Leafă2 + suf. -ușoară.