lătrător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂTRĂTÓR, -OÁRE, lătrători, -oare, adj. (Rar; despre câini) Care latră. ♦
Fig. (Despre felul de a vorbi al cuiva) Asemănător cu un lătrat. ♦ (Substantivat,
m.) Câine. –
Lătra +
suf. -ător.