latinist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și
f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană.
2. Adept al latinismului (
2). ◊ (Adjectival)
Curent latinist sau
școală latinistă = latinism (
2). – Din
fr. latiniste.latinist (Dicționar de neologisme, 1986)LATINÍST, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană.
2. Adept al latinismului (
2). //
adj. Curentul latinist (sau
școala latinistă) = curent în lingvistica și filologia română din a doua jumătate a sec. XIX, care a dus la exagerare, pe linia unei latinizări forțate a limbii, ideile fruntașilor Școlii ardelene. [< fr.
latiniste].
latinist (Marele dicționar de neologisme, 2000)LATINÍST, -Ă I.
s. m. f. 1. specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. adept al latinismului (2) II. adj. curentul ~ (sau școala ~ă) = latinism (2). (< fr.
latiniste)
latinist (Dicționaru limbii românești, 1939)*latiníst, -ă s. Care știe (saŭ și vorbește) latinește:
cardinalu Bembo era un eminent latinist. Adj. Care tinde a latiniza:
curentu latinist din Transilvania.latinist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)latiníst adj. m.,
s. m.,
pl. latiníști; adj. f.,
s. f. latinístă, pl. latinístelatinist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)latinist m. cel ce știe bine latinește. ║ a. care tinde a latiniza:
curentul latinist în Transilvania.latinist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și
f. 1. Specialist în filologia latină și în Antichitatea romană.
2. Adept al latinismului (
2). ◊ (Adjectival)
Curent latinist sau
școală latinistă = latinism (
2). — Din
fr. latiniste.