larvă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÁRVĂ, larve, s. f. Stadiu în dezvoltarea individuală a unor animale la ieșirea din ou, deosebit prin formă și mod de viață de stadiul adult. – Din
fr. larve.larvă (Dicționar de neologisme, 1986)LÁRVĂ s.f. (
Biol.) Nume dat primei forme pe care o au la ieșirea din ou unele animale care se dezvoltă prin metamorfoză. [< fr.
larve, cf. lat.
larva – mască].
larvă (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÁRVĂ s. f. stadiu în dezvoltarea unor animale (insecte, bacterieni etc.), diferit de stadiul adult. (< fr.
larve, lat.
larva)
larvă (Dicționaru limbii românești, 1939)*lárvă f., pl.
e (lat.
larva, mască de teatru, strigoĭ). Prima formă a insectelor:
omida e larva flutureluĭ.larvă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lárvă s. f.,
g.-d. art. lárvei; pl. lárvelarvă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)larvă f. prima stare sub care insectele ies din ou:
omida e larva fluturelui.larvă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÁRVĂ, larve, s. f. Stadiu în dezvoltarea individuală a unor animale la ieșirea din ou, deosebit
prin formă și mod de viață de stadiul adult. — Din
fr. larve.