larvar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦
Fig. Ascuns, latent, nevăzut
2. – Din
fr. larvaire.larvar (Dicționar de neologisme, 1986)LARVÁR, -Ă adj. 1. În stare de larvă; referitor la larvă.
2. (
Fig.) În stare incipientă. [Cf. fr.
larvaire].
larvar (Marele dicționar de neologisme, 2000)LARVÁR, -Ă adj. 1. în stare de larvă; referitor la larvă. 2. (fig.) latent. (< fr.
larvaire)
larvar (Dicționaru limbii românești, 1939)*larvár, -ă adj. (d.
larvă). De larvă, al larveĭ:
formele larvale ale insectelor diferă mult de animalu perfect.larvar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)larvár adj. m.,
pl. larvári; f. larváră, pl. larvárelarvar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦
Fig. Ascuns, latent, nevăzut
2. — Din
fr. larvaire.