laringologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LARINGOLOGÍE s. f. Parte a medicinii care se ocupă cu studiul laringelui și al bolilor lui. – Din
fr. laryngologie.laringologie (Dicționar de neologisme, 1986)LARINGOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază laringele și bolile lui. [Gen.
-iei. / < fr.
laryngologie, cf. gr.
larynx – laringe,
logos – studiu].
laringologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LARINGOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază fiziologia și patologia laringelui. (< fr.
laryngologie)
laringologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)laringologíe s. f.,
art. laringología, g.-d. laringologíi, art. laringologíeilaringologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LARINGOLOGÍE s. f. Parte a medicinei care se ocupă cu studiul laringelui și al bolilor lui. — Din
fr. laryngologie.