lână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LẤNĂ, (
3)
lânuri s. f. 1. Părul lung și moale care acoperă corpul unor animale, mai ales al oilor, și care se prelucrează pentru obținerea de fibre. ♦ Cantitate de lână (
1) scoasă după tunsoare de pe o oaie.
2. (În sens larg) Fibră naturală de origine animală, cu proprietăți textile, folosită la fabricarea și confecționarea țesăturilor, a tricotajelor și a pâslelor. ◊
Loc. adj. Lână în lână =
a) (despre țesături) care are urzeala și bătătura din lână;
b) fig. de calitate superioară; veritabil, autentic. ♦
Lână artificială = fibră textilă obținută din cazeină, având aspectul și unele proprietăți asemănătoare cu lâna (
2).
Lână regenerată = fibră provenită din zdrențe de stofe și tricoturi, din rebuturi și deșeuri de fabricație, prin a căror destrămare și cardare, în amestec cu lâna obișnuită, se obțin țesături și pâsle.
3. (La
pl.) Varietăți de lână (
2); obiecte de lână.
4. (În sintagma)
Lână de lemn = produs constituit din fâșii subțiri de lemn uscat, tăiat în mașini speciale, folosit la fabricarea plăcilor ușoare de construcție, ca material izolant, în tapițerie, pentru ambalaje etc. –
Lat. lana.