lan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă;
p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din
ucr. lan.lan (Dicționar de neologisme, 1986)LAN- Element prim de compunere savantă cu sensul de „lână”. [Var.
lani-, lano-. / < it., fr.
lani, cf. lat.
lana].
lan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lan (lánuri), s. n. –
1. Lanț, cablu. –
2. Semănătură, pămînt arabil.
Sl. (
pol.,
rut.,
rus.)
lan „lanț” (Cihac, II, 165; Tiktin; DAR); pentru sensul al doilea,
cf. curea, funie, prăjină, lanț. Cf. lanț.lan (Dicționaru limbii românești, 1939)lan n., pl.
urĭ (vgerm.
*lann, land, țară, regiune rurală, de unde și rut. rus.
lan, pol.
lan, ceh.
lán, pl.
lany, cîmpurĭ. Cp. cu
ban. V. și Bern. 1, 705). Holdă, ogor întins:
un lan de grîŭ.lan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lan s. n.,
pl. lánurilan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lan n. Mold. câmp mare semănat, ogor întins:
lanul lung și verde cu grâul răsărit Al. [Pol. LAN].
lan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă;
p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). — Din
ucr. lan.