lampă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÁMPĂ, lămpi, s. f. Aparat ori dispozitiv care produce lumină prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. ◊
Lampă fulger = blitz.
Lampă cu halogen = lampă cu incandescență în balonul căreia se introduce un amestec de gaze inerte care conține halogeni, în scopul măririi duratei de funcționare și a strălucirii.
Lampă de radio = tub electronic.
Lampă de sudat (sau
de lipit) = aparat care produce o flacără foarte puternică, necesară în operația de lipire a unor piese metalice. – Din
germ. Lampe, rus. lampa, fr. lampe.lampă (Dicționar de neologisme, 1986)LÁMPĂ s.f. 1. Aparat fix sau portativ care produce lumină. ◊
Lampă de radio = tub electronic.
2. Aparat portativ folosit ca sursă de căldură pentru anumite operații. [Pl.
lămpi, (rar)
lampe. / cf. germ.
Lampe, fr.
lampe, it.
lampa < gr., lat.
lampas].
lampă (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÁMPĂ s. f. 1. aparat fix sau portativ care produce lumină. ♦ ~ de radio = tub electronic; ~ fulger = blitz. 2. aparat portativ folosit ca sursă de căldură pentru anumite operații. (< fr.
lampe, germ.
Lampe, rus.
lampa)
lampă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lámpă (lắmpi), s. f. –
1. Obiect, aparat care produce lumină. –
2. Lanternă, felinar. –
3. Tub de radio. –
4. (
Arg.) Ochi. –
Var. (
pop.)
lambă. Mr. lampă, lambă, megl. lambă. It. lampa, intrat pe căi diferite:
germ. Lampe, fr. lampe, mag. lámpa, rus. lampa, ngr. λάμπα,
tc.,
bg. lamba. –
Der. lampagiu, s. m.;
lampist, s. m. (fanaragiu);
lampadă, s. f. (torță, făclie), din
lat. lampas (
sec. XVIII), împrumut cult;
lampadar, s. n. (candelabru), din
fr. lampadaire; lămpaș,, s. n. (lampă [de petrol]), din
mag. lámpás; lampion, s. n. (felinar), din
fr. lampion.lampă (Dicționaru limbii românești, 1939)lámpă f., pl.
e și
lămpĭ (fr. germ.
lampe, d. lat.
lampas, lámpadis, care vine d. vgr.
lampás, -pádos; rus. turc. ung.
lámpa. V.
lanternă). Aparat de luminat (saŭ și de încălzit) compus dintr´un vas cu uleĭ, petrol saŭ spirt, un fitil ținut de un mecanizm [!] oare-care și un tub care modifică forma flacăriĭ [!] și o face să nu fumege ca opaița. V.
lumînare.lampă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)lámpă, lămpi, (loampă, lompă), s.f. –
1. Dispozitiv care produce lumină prin arderea unui combustibil, utilizat în casele tradiționale până la introducerea curentului electric (sec. XX): „Din josani, până-n Tinoasa, / Arde loampa-n tătă casa” (Memoria 2001: 23). „La ce să-mi trebuiască curent, când am atâtea loampe. La loampă am crescut, la loampă mor” (Mara, 2004). „Dacă se sparge lampa de la sine, acei oameni se despart” (Memoria 2001: 56).
2. Petrol; naft, opaiț, dohot (ALR 1971: 330): „Se pune lompă-n lompă” (Petrova). „Adă un kg. de lompă” (Sighet). – Din germ. Lampe.
lampă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lámpă s. f.,
g.-d. art. lắmpii; pl. lămpilampă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lampă f. aparat în care un fitil e băgat in uleiu sau în alt lichid spre a da lumină. [Nemț. LAMPE].
lampă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÁMPĂ, lămpi, s. f. Aparat ori dispozitiv care produce lumină prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. ◊
Lampă fulger = blitz.
Lampă cu halogen = lampă cu incandescență în balonul căreia se introduce un amestec de gaze inerte care conține halogeni, în scopul măririi duratei de funcționare și a strălucirii.
Lampă de radio = tub electronic.
Lampă de sudat (sau
de lipit) = aparat care produce o flacără foarte puternică, necesară în operația de lipire a unor piese metalice. — Din
germ. Lampe, rus. lampa, fr. lampe.