lampadar - explicat in DEX

lampadar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LAMPADÁR, lampadare, s. n. Suport vertical care susține sau pe care sunt montate una sau mai multe lămpi sau becuri. – Din fr. lampadaire, it. lampadario.

lampadar (Dicționar de neologisme, 1986)
LAMPADÁR s.n. Suport vertical cu picioare, care susține una sau mai multe lămpi. [< fr. lampadaire].

lampadar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LAMPADÁR s. n. suport vertical care susține una sau mai multe lămpi. (< fr. lampadaire, it. lampadario)

lampadar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lampadár n., pl. e și -áriŭ n. (lat. lampadarium). Rar. Suport vertical destinat să susție [!] una saŭ maĭ multe lampe.

lampadar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LAMPADAR (‹ fr.) s. n. 1. Stâlp pe care sunt fixate una sau mai multe lămpi, utilizat la iluminatul străzilor, grădinilor, parcurilor etc. 2. Mijloc de iluminat construit dintr-un complex de elemente, legate de un suport vertical. Folosit încă din Antichitatea romană, a cunoscut o continuă evoluție în privința formei și a materialului din care era făcut: de la cele mai simple forme și materialul (lemnul), până la la l. grandioase, monumentale, în formă de cruce sau circulare, din bronz sau fier bătut, cu motive florale sau figurative (în perioada gotică și renascentistă), ulterior pictate, aurite, împodobite cu ghirlande de flori (în perioada barocă). L. de sticlă ajunge la modă în sec. 18 (arta venețienilor devenind celebră în acest sens), perioadă în care este destul de răspândit și l. din majolică sau porțelan. O dată cu sec. 19, forma și structura l. se modifică radical datorită folosirii gazului de iluminat și, ulterior, a curentului electric.

lampadar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lampadár s. n., pl. lampadáre

lampadar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lampadar m. un fel de candelabru pe care s’așează lămpi.

lampadar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LAMPADÁR, lampadare, s. n. Suport vertical care susține sau pe care sunt montate una sau mai multe lămpi sau becuri. — Din fr. lampadaire, it. lampadario.