lampagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAMPAGÍU, lampagii, s. m. Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. –
Lampă +
suf. -agiu.lampagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lampagíu (
înv.)
s. m.,
art. lampagíul; pl. lampagíi, art. lampagíii (-gi-ii)lampagiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lampagiu m. lampist.
lampagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAMPAGÍU, lampagii, s. m. (
înv.) Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. —
Lampă +
suf. -agiu.lampagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)lampagíŭ m. (d.
lampă saŭ turc.
lampağy). Fanaragiŭ, lampist. Vînzător de lampe [!], lampist.