lainic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și
f. (
Reg.) Om care umblă fără nici un rost; haimana, pierde-vară. –
Laie + suf. -nic.lainic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)láinic (
reg.)
s. m.,
pl. láinicilainic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lainic a. Mold. rătăcitor:
pasăre lainică. ║ m. vagabond:
un lainic și un pierdevară CR. [V.
laie].
lainic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și
f. (
Reg.) Om care umbla fără niciun rost; haimana, pierde-vară. —
Laie +
suf. -nic.laĭnic (Dicționaru limbii românești, 1939)láĭnic, -ă adj. (d.
laĭe 1).
Est. ș. a. Laĭdac, rătăcitor, hoĭnar, haĭmana, vagabond.