lăieț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂIÉȚ, -IÁȚĂ, lăieți, -e, s. m. și
f.,
adj. (Țigan sau țigancă) care face parte dintr-o laie;
p. ext. (om) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. –
Laie +
suf. -eț.