lăicer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂICÉR, lăicere, s. n. (
Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [
Pr.:
lă-i-. –
Var.:
lăvicér s. n.] –
La(v)iță +
suf. -ar.